Intre ele te atinge nevroza

Via Google

Bogdan Munteanu a dat iar liber la creatie; Tema este: “Apucaturi, manii, tabieturi”. De data aceasta, ma dezbrac de proza; simbolic vorbind, ma simt o imensa poezie lunga si plictisitoare careia nu-ti vine pofta sa ii gasesti substratul.

‘Hm.. m-am inchis in cochilia de indigo,
si din nou pe social am pus un mic embargo;
Imi devorez micile apucaturi si manii
ca orice diletant amarat de poezii;
le explorez in detaliu si le transcriu pe perete,
le ofer publicului ca pe niste secrete
si ma retrag iar in cochilia indigo..
am luat-o de la capat: intre conflict si embargo.
Continue reading »

The cold

You know me best, my lonesome friend,
Thus you must know: the only drug I dare inhale
is you.

You’ve seen the troubles of my soul,
Thus you must know: you are the magnet to my pole,
my only goal
is you.

You know me best, my lonely friend,
You’ve known me best for quite some time,
Thus you must know: I do not dare commit a crime,
But if I had to cross the line,
I’d do it just for you.

You know me best, my dearest friend,
So surely you must know by now:
I do not brake a taken vow,
But if I had to, I would allow
myself to..
just for you.

And now, because you know me best,
I give you all that’s in my chest,
It is the item for the quest:
To bring upon my restless soul, at last,
some rest..

De dor

Haide sa ne impreunam singuratatea..
s-o transformam in bulgarele vietii
pe care sa-l rostogolim prin tot ce-au spus poetii,
sa-l umplem cu lumina diminetii
si sa il aruncam in foc de-ndata ce a prins avant,
de-ndata ce am prins de el primul cuvant,
de-ndata ce-a luat forma si a prins sclipire;

Haide sa facem si noi ce face-ntreaga omenire..
Sa ne-aruncam singuratatea-n foc.

Vino, sa luam parte la goliciunile firii,
jocul iubirii, supranumit de sceptici ‘al amagirii’;
Vino, deci, sa ne luam de mana
si sa ne aruncam impreuna
in scanteia ce mistuie
samanta vietii,
Vorbesc bine-nteles de iluzia eternitatii;

Foi de indigo sunt zilele noastre,
copiaza neincetat regretele arse
de iluzia unicitatii.

(am scrijelit pe un servetel la o ceasca de cafea (: )

Trash the.. existence..

Via Google Images

Lupul din mine simte tentatia haitei si sunt uneori foarte aproape de a cadea in capcana. Uit ca am ales singuratatea maracinilor si zgarieturile spinilor cu scopul de a ma feri de socialul banal in care se cade deseori. Ma lupt cu chemarea animalului social din mine si ma desfac in foi subtiri de admonestari interioare. Mai cade o foaie, mai cade o foaie.. mai cade o picatura de cerneala, mai cade o picatura de cerneala, iar eu simt. Un vant usor imi inaspreste parul si ma gandesc: auzi linistea? E rezultatul ridicarii a mii de garduri protejate, consecutive, cumva intrinseci, intrepatrunse; un adevarat labirint icarian. Doar ca, asemeni lui, momentan nu-i pot gasi iesirea, sunt captiva. Lup sub acoperire. Mintea mea galopeaza continuu, se invarte in cercul restrans al limitarii cognitive. Noptile sunt dedicate in general sevrajului emotional. Mi-aduc aminte de Jorge Guillen.. ‘Ca sangele, fatala,/O lacomie stiu./Orbeste-adun in mine/Destinul: vreau sa fiu./Sa fiu, si-atat. Ajunge./Suprema fericire.’ [Dincolo] Nu am habar unde se duc toate astea sau unde duc toate astea.

Trestie

Eu sunt din hartie,
poti sa ma rupi in bucatele,
cu usurinta,
sa ma transformi in cenusa,
sa ma topesti,
dar intr-o zi vei avea
nevoie de mine;
vei dori sa-ti scrii dorintele
undeva,
pe ceva,
dar nu-ti vei putea scrie
dorintele pe mine.
Eu voi fi fost deja ingalbenita de timp.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...