Mie mi se pare absolut revoltator si imputit Mie imi place mult mult mult ca aradenii (si in general romanii) sunt suficient de “europenizati” incat au terase cu vedere la “bulivard” si incredibil, dar le si folosesc. Mie imi place mult mult ca aradenii sunt suficient de “europenizati” incat dau buzna la casutele pentru sarbatorile pascale in fata primariei (doar au vazut la Viena si e misto). Mie imi place si mai mult ca aradenii sunt suficient de europenizati incat au cazinouri dezgustatoare foarte moderne, cu fatada in mii de culori si luminite care, nu-i asa, se potrivesc de minune cu stilul arhitectural al orasului. Mie imi place mult mult ca aradenii sunt suficient de “europenizati” incat au vreo 20 de cafenele pe centru, dintre care vreo 5 de fite maxime. Ori avem fite, ori nu mai avem. Mie imi place si mai mult ca aradenii sunt suficient de “europenizati” incat au cluburi uber-misto, de party, de figuri, de aratat ultimele haine de la Zara (cumparate de la Obor de la cei care le fura de prin capitalele europene din apropiere).

Ceea ce nu inteleg este de ce oare nu sunt aradenii suficient de “europenizati” incat sa le stea in gat cafeaua luata pe terasa de la infectul Patchouli cand in fata lor o batranica cerseste, probabil cu stomacul gol. Ceea ce nu inteleg este de ce oare aradenii nu sunt suficient de “europenizati” incat sa iasa in fata primariei din cauza abominatiilor care se intampla in spitalele lor, din cauza tiganilor care misuna pe strazi de nu poti sa faci un pas fara sa te izbeasca una cu un plod in brate, cersindu-ti bani in timp ce ea sta in castel pe Andrei Saguna. Si nu inteleg de ce aradenii nu sunt suficient de “europenizati” incat sa sune la politie cand vad cate o masina uber-fantastica parcata pe trecerea de pietoni de langa Cristal. Nu inteleg nici de ce merg aradenii pe strand, sa se imbaieze in secretiile tiganilor si nespalatilor, nici de ce sunt suficient de “europenizati” incat sa aiba mall-uri (pe care le si frecventeaza intens), dar nu sunt suficient de civilizati sa respecte niste reguli simple rutiere, niste indicatoare care spun “da, aceasta chiar este o strada cu sens unic si asa va ramane”. Si nu inteleg cum de domnisoarele sunt suficient de “europenizate” incat sa stea 3 ore pe zi la “salon” (nume de cod pentru “locul unde ma upgradazez din zdreanta in carpa”), dar nu sunt suficient de “europenizate” sa faca asta din banii lor, nu ai lui taticu’ si nici ai lui “ceafa-lata”.

Sunt, cred eu in nimicnicia mea, niste chestiuni simple, banale, care iti dau de gandit intr-o marti dupa-masa cand te plimbi prin oras si aproape ca te calca masina pe trecerea de pietoni (plus culoarea verde) de doua ori.

Mie imi place Aradul, e un oras linistit. Nu cred ca as fi supravietuit intr-o jungla gen Cluj sau Bucuresti. Dar mi-ar placea sa fie nelocuit. Inca putin si vine 1 mai, zi pe care eu o astept cu nerabdare, pentru ca la padure va fi plin de subiecte sociale pentru blog. Mi-ar placea ca anul 2012 sa fie intr-adevar sfarsitul lumii; sfarsitul lumii asa cum o stim noi: egoista, individualista, competitiva, sine-centrata, uber imputita etc. Mi-ar placea sa cred intr-adevar ca 2012 va fi anul renasterii spirituale. Nu va fi, dar e bine sa ai ceva pozitiv la care sa te gandesti, in marea de excremente in care plutim zilnic.

Mi-ar placea sa existe in mine o voce, fie ea si slaba, care sa imi spuna ca e ok, candva, societatea civica romana se va ridica in picioare; va arunca guma din gura, va striga cu voce tare si cuvinte clare ca nu mai vrea sa fie batjocorita. Isi va scoate fundul din cafenele si va “marsalui” pe “bulivard” cu pancarte, refuzand sa se mai lase condusa inspre sfarsitul tragic ce o asteapta. Nu exista nicio voce care sa tina piept muteniei care a cuprins intreaga tara. E o tara condusa de huligani pentru huligani. Iar noi, stam cu fundul pe terasele de pe bulevard si privim pasivi la tragedia care ni se desfasoara in fata ochilor. In fond si la urma urmei, cat timp ne merge noua bine, de ce ne-ar pasa de un altul caruia ii merge rau, nu? Si partea cea mai trista din toata aceasta poveste e ca pe masura ce lucrurile vor merge tot mai rau, tot jegurile de pe terase o vor duce cel mai bine. Yep, tara lui “merge si-asa.”

De aceasta magnifica priveliste, care iti incanta nu doar simtul vazului, ci si simtul mirosului, te poti bucura la intrarea in parc situata in spatele primariei. Este intr-adevar, o splendoare. Dupa ce acum doi ani (cu aproximatie) s-au cheltuit sume importante de bani pentru amenajarea unei.. alei, sa-i spunem, in aceasta dupa-masa am avut placerea sa constat imbunatatiri drastice aduse acestei alei si anume.. vreo cateva toalete ecologice atat de importante, care, pentru imbunatatirea aspectului general al parcului atat de frumos inflorit, au fost aruncate situate cu grija exact la intrarea in parc. Bineinteles, ochii tuturor privitorilor sunt acum .. imbalsamati de minunata priveliste. Adica, ce om sanatos la cap nu si-ar dori sa vada o minunatie de toaleta ecologica atunci cand coboara scarile spre parc? Vi se pare dezgustator si scarbos? Absurd, aveti o parere gresita, sunteti complet gresiti! Asadar, draga administratie locala, iti multumim ca ne uimesti in fiecare zi cu inventivele cretinitati de acest gen, idei incredibile, scoase probabil din fund (de unde si nevoia de toalete), si nu din creier. Apreciez in mod sincer munca primarului, care nu doar ca avea vreo 7 jeep-uri parcate astazi in fata primariei, pentru, nu-i asa, cateva mese de protocol menite sa il tina pe edil in afara puscariei pentru inca vreo doi ani, ci are si aceste toalete ecologice in spatele primariei pentru cazuri de urgenta protocolara. Astept cu nerabdare proiectele dumneavoastra viitoare.

Semneaza un umil cetatean cu scaun la cap (see what I did there? ((: )

Eu caut momentan un loc de munca. Si rasfoiesc in acest sens nenumaratele site-uri de profil. Ce mi-e dat sa vad aici.. nu mi-a fost dat sa vad decat pe bancile liceului si facultatii, la “distinsii” mei profesori, care m-au iluminat cu cata lejeritate dictau din spatele catedrei de pe foile scrise probabil de altcineva, oameni care chiar se pricepeau la materia pe care o predau.
Anumite cerinte sunt pur si simplu absurde si ridicole, nu stiu cine ii instruieste pe retardatii astia care completeaza si descriu responsabilitatile de pe site-urile de job-uri.

Exemplu: atitudine pozitiva, fire sociala (deci am innebunit de ras cand am citit fire “sociala”), comunicativa.
Sunt foarte curioasa cum niste oameni care nu stiu sa scrie in limba romana vor putea discuta cu aceasta fire comunicativa pe care o doresc ei in birou. Ce inteleg eu prin aceste minunate calitati care se cer? Tipa tinerica, deschisa la flirturi de birou, care tace din gura cand seful face o remarca nepotrivita sau o gluma fara perdea, pregateste cu drag cafeaua si are o atitudine plina de viata si pozitiva atunci cand vreun cretin se hotaraste sa strige la ea pentru ca el a uitat sa trimita un mail si ea nu l-a primit.

Mergand mai departe, vreau sa imi explice si mie cineva (un lider, de preferinta, un manager super extra apreciat, care stie cu ce se mananca totul) ce dumnezeu inseamna “atitudine proactiva”. Adica.. vrei sa alerg eu dupa clienti? Sa ii opresc pe strada, sa le blochez masinile pana se hotarasc sa cumpere x lucru sau pachet de la firma respectiva? Sa vin cu metode noi de obtinere a nu stiu ce si nu stiu ce? Intr-un cuvant, atitudinea proactiva inseamna sa faci tu toata treaba pentru ca esti nou venit si fraier?

O alta chestie peste care am dat si care efectiv threw me off my game este urmatoarea: “capabil sa lucreze in echipa”. Nu inteleg asta.. deci nu se poate sa visezi la un post in care te inchid intr-un cubicle si completezi date toata ziua fara sa fii nevoit sa vorbesti cu nimeni, nu? Trebuie sa suporti micile naravuri ale fiecarui coleg de birou, strigatele, rasele puternice, glumele tampite, mizeria facuta in baie, etc. Am inteles. Vrei un job? Atunci trebuie sa fii prietenos si neted ca un preș!

Probabil ca sora-mea va muri cand va citi postul acesta, ea oricum crede ca sunt salbatica, dar sincer, m-am saturat sa traiesc intr-o societate in care trebuie sa dai din coate daca vrei sa ai ce manca. Nu mi se pare normal si indiferent cat as fi de blamata in continuare, refuz sa ma adaptez. Nu pot sa cred ca nu am niciun skill pe care un angajator il poate folosi, fara a fi nevoie de toata șarada aceasta ieftina in care eu pretind ca imi pasa de parerea lui si el pretinde ca ma plateste rezonabil. E incredibil ce efect imputit au banii in societate si cat de mult influenteaza banii aceasta competitivitate animalica intre oameni, in timpuri in care stiinta ne-ar putea oferi roboti care sa lucreze pentru noi, iar noi am putea sa citim carti si sa cugetam la probleme de spiritualitate, etica, valori morale, societate etc, cat e ziulica de lunga (dupa cum spune insusi zeul P. q: ) Mi se pare ridicol sa mi se ceara un milion de calitati si responsabilitati in vreme ce medicii refuza sa trateze copiii din spitale pe motiv ca daca stau mai mult internati, nesimtitii de medici fac mai multi bani. Si toate astea se intampla din cauza ca ne lasam inrobiti de ceva ce nici nu exista macar, de economie, de o economie in care greii lumii trag sforile, iar guvernele se adapteaza, impingand individul la limita dezumanizarii, conditionandu-l sa fie nimic mai mult decat un maldar de nevoi, frustrari si nereusite.
Nu se poate face nimic daca acesta e ritmul si directia pe care decidem sa o urmam. Refuz sa cred ca in secolul originalitatii si iluminarii individului traim inca precum niste sclavi ai banilor, ai angajatorilor, ai corporatiilor la finalul zilei. Cand va veni ziua in care vom cere sa fim tratati ca fiinte umane? Cand va veni ziua in care vom dori mai mult decat sa fiintam intru nevoie si disperare? Cand oare va veni ziua in care sa intelegem ca depinde de noi ca unitate, ca e nevoie sa deschidem gura si sa ne opunem tiranilor?

Si ce e cel mai rau e ca probabil imi va vizualiza cineva cv-ul si voi ajunge intr-un birou facand te miri ce chestie plictisitoare pentru ca nu am inteles mai repede ca ceea ce vreau de la viata e doar in mainile mele. Pentru ca un sistem neglijent m-a lasat sa plutesc in deriva si pentru ca societatea nu si-a facut datoria si nu m-a invatat. Nu m-a invatat ce inseamna etica, ce inseamna valori, ce inseamna tinta, scop, mijloc si rezultat. Nu m-a invatat ce inseamna cursa lunga si responsabilitate, de ce si cand sa spui “nu!”, de ce si cand sa spui “da!”. A trebuit sa dau iama in cartile vechilor si ultimelor minti deschise ale lumii pentru a avea cat de cat niste notiuni elementare despre ce inseamna sa traiesti, nu doar sa fii in viata. A trebuit sa ii las pe altii, prin cuvinte vechi si apuse, sa ma formeze, pentru o societate care ma respinge atunci cand nu vreau sa ma las inrobita de ei precum edecarii de pe Volga lui Repin.
Pot doar sa spun atat: ma bucur ca mi-am pacalit profesoarele si le-am xeroxat cartile in loc sa le cumpar (stim cu toii ca le-au facut asistentele lor). Ma bucur ca inca mai am puterea sa ma supar si sa ma agit cand ceva e ndrept, sa nu ma arunc in platitudini idioate cand cineva vine cu o conceptie noua. Ma bucur ca atata timp cat trupul meu va fi probabil inrobit (ce probabil? mai degraba sigur), mintea mea va fi relativ libera si va putea cauta in continuare portite pentru a colinda linistita mai departe.

Pe mai departe va recomand Gustave Flaubert – Dictionar de idei primite de-a gata, carte de care mi-am adus aminte acum in timp ce discutam aceste aberatii, eu cu mine insami, si pe care o voi lua si eu dupa 13 cand ajung la biblioteca (:

In lumina unor evenimente recente, mi-am adus aminte de ceva ce am scris acum cativa ani pe celalalt blog, si m-am gandit ca se potriveste. Asa, lectura usoara.

“Nici un argument nu mă scoate mai tare din sărite decât atunci când cineva îmi trânteşte o banalitate oarecare în timp ce eu vorbesc din toată inima.” Goethe

“Ma confrunt cu o lectie de filosofie, daca o pot numi asa, in fiecare zi. Omul. Omul si problematica omului, omul in societate. Omul, libertatea si problema constrangerilor interioare si exterioare. “Zoon politikon” sau “fiinta sociala” sau “animal social”. Asta este denumirea pe care Aristotel o atribuie omului (in “Politika” daca nu ma insel), care este o fiinta sociala prin natura, de unde deducem ca suntem cumva inclinati spre a impartasi celorlalti, spre a lega relatii, spre a intreprinde actiuni, spre a colabora, spre a conlucra. Totodata, Aristotel mai afirma si ca antisocialul din om este ori un supraom, ori o fiara. Ceea ce se poate traduce cum ca e nenatural sa dorim sa ne pastram pentru noi insine. Asta mi se pare cel putin dubios, dar nu-mi permit sa-l contrazic pe Aristotel. Ei bine, lasand asta la o parte, il aduc in discutie pe Pascal a carui afirmatie este ca omul e o fiinta contradictorie. Si nu ma opresc aici, ci dimpotriva, merg mai departe si il alatur celor mai sus-numiti si pe Giovani Pico della Mirandola care spune ca omul are privilegiul de a-si hotari natura prin propria vointa. Imping limita si merg si mai departe, aducand in prim plan spusele lui Jean Jacques Rousseau referitor la principiile care preceda ratiunea umana si anume principiul conservarii si principiul compasiunii fata de suferintele semenilor. Si inchid mica introducere cu opinia lui Jean-Paul Sartre care pune in discutie problematica “libertate absoluta-responsabilitate absoluta”, considerand ca orice situatie ii este proprie omului pentru ca este rezultatul unei alegeri.

Si atunci, gandurile mele sunt urmatoarele: daca alegerea ta nu tine de principiul conservarii (sa-ti fie tie bine) si daca alegerea ta nu tine de principiul compasiunii fata de suferintele semenilor, inseamna deci ca alegerea ta tine de teama reactiei altcuiva, deci teama alegerii pe care un alt om o va face in reactie la alegerea ta. Si alegerea unui alt om te sperie tocmai din pricina faptului ca esti acest animal social in legatura directa cu alte animale sociale. Si daca alegerea unui alt om te sperie intr-atat incat sa alegi dupa alte principii decat cele doua, inseamna ca tu nu esti absolut liber. Si daca nu esti absolut liber inseamna ca nu esti absolut responsabil. Totusi, nefiind absolut liber inseamna ca nu te bucuri te privilegiul de a-ti hotari natura prin propria vointa, dar totusi orice situatie este rezultatul acestei alegeri ale tale, facute dupa un principiu cunoscut doar de tine (si probabil nici de tine) ceea ce ne aduce la mult asteptatul final si anume ca omul este o fiinta contradictorie. Dar totusi, daca nu alegi nici pentru tine, nici pentru ca ceilalti sa nu sufere, pentru cine dracu alegi? Asta ma intreb eu ca o fiinta contradictorie ce sunt.

Dedic asta idiotilor care sustin ca oamenii scriu doar baliverne pe bloguri si ei sunt impotriva acestui fenomen de blogging. Nah, disecati asta daca puteti. Ma indoiesc. Si sa nu ma faceti sa incep cu liberul arbitru.

(din “Politika”, ” Fiinta si neantul”, “Scrieri alese”, Discurs asupra inegalitatii dintre oameni”, “Despre demnitatea omului”)” – Verde